Cum îi ajutăm pe copii și adolescenții să devină propriii lor ghizi?
Există o întrebare pe care o aud uneori:
- De ce folosiți expresia „copiii învață să devină propriii lor ghizi”? De ce nu spuneți pur și simplu că îi ajutați să devină mai autonomi, mai încrezători sau mai echilibrați?
Răspunsul nu l-am găsit într-o definiție.
L-am găsit într-o altă întrebare.
Ce face, de fapt, un ghid?
Un ghid nu merge în locul tău.
Nu urcă muntele în locul tău.
Nu îți trăiește experiențele.
Nu ia deciziile în locul tău.
El nu îți ia drumul.
Te ajută să îl vezi.
Îți pune întrebări.
Îți oferă încrederea că poți continua.
Iar apoi te lasă să mergi.
Dacă reușește asta, după o călătorie, nu îți amintești doar locurile prin care ai trecut.
Îți amintești și omul care te-a ajutat să le vezi.
În anii petrecuți ca părinte și profesionist în educație, am descoperit că există un cuvânt care descrie surprinzător de bine rolul unui educator.
Ghidul.
El merge alături de copil.
Până când copilul începe să își descopere propriul drum.
La început, întrebările sunt ale noastre.
Ce s-a întâmplat?
Ce ai înțeles?
Ce alegi?
Le punem din nou și din nou.
Cu răbdare.
Cu încredere.
Fără să bănuim că, într-o zi, copilul va începe să și le pună singur.
Atunci se întâmplă una dintre cele mai importante transformări din educație.
Încet, vocea educatorului se transformă în liniște.
Iar din această liniște începe să se audă vocea interioară a copilului.
Din acel moment, copilul nu mai merge niciodată singur.
Întâlnește o dificultate.
Se oprește.
Observă.
Înțelege.
Alege.
Știe unde să privească.
A făcut de multe ori acest drum împreună cu cineva.
Acum îl poate continua folosindu-și propriul discernământ.
Aceasta este moștenirea pe care un adult o poate lăsa unui copil.
Nu un răspuns.
Ci capacitatea de a continua să își pună întrebări bune.
În copilărie avem nevoie de ghizi.
Părinți.
Educatori.
Profesori.
Oameni care merg o vreme alături de noi.
Apoi, într-o zi, nu mai căutăm drumul în ochii lor.
Începem să îl vedem cu propriii noștri ochi.
Și, firesc, mergem prin lume așa cum au mers ei alături de noi.
Continuă drumul cu următorul eseu:
Dacă aceste idei se întâlnesc cu întrebări pe care vi le puneți deja despre comunitatea pe care o construiți, avem un punct bun de plecare pentru o conversație.