De unde apar rezultate atât de diferite?

La intrarea într-o instituție de învățare sau pe pagina ei de prezentare găsim, de obicei, un program asemănător cu acesta:

13:00 – Masa
14:00 – Teme
15:30 – Atelier
16:30 – Joacă

Copiii și adolescenții petrec un anumit număr de ore împreună. Participă la activități asemănătoare. Au acces la resurse comparabile și sunt însoțiți de dascăli bine intenționați.

Și totuși, rezultatele sunt adesea diferite.

Unii copii pleacă mai încrezători.
Mai curioși.
Mai autonomi.
Mai capabili să colaboreze.
Mai pregătiți să facă față provocărilor.

De unde vine diferența?

În timp, am început să observ că diferența apărea în ceea ce se întâmpla între activități.

În felul în care educatorii puneau întrebări.
În felul în care ascultau.
În felul în care transformau o reușită într-o sursă de încredere.
În felul în care însoțeau o dificultate fără să o transforme într-un eșec.
În felul în care fiecare experiență devenea o ocazie de învățare.

Deși nu am văzut niciodată aceste lucruri într-un program afișat la intrare, ele definesc cultura unei comunități educaționale.

Edgar Schein, cercetător al culturii organizaționale, spunea că adevărata cultură a unei organizații nu este dată de ceea ce declară, ci de ceea ce oamenii trăiesc în fiecare zi.

Acest lucru este valabil și pentru comunitățile educaționale.

Copiii nu învață doar din activități.
Învață din atmosfera pe care o respiră.
Din întrebările pe care le aud.
Din felul în care adulții reacționează atunci când greșesc.
Din modul în care sunt priviți atunci când reușesc.
Din felul în care sunt încurajați să gândească, să simtă și să aleagă.

Așa este cultura educațională. Rareori o observăm, deși este prezentă pretutindeni.

Ea nu apare în broșuri. Nu poate fi surprinsă într-un program zilnic. Și niciun site nu o poate descrie credibil.

Și totuși, de aici apar rezultate atât de diferite în licee, școli, after-school-uri și grădinițe care oferă programe aproape identice.

Această cultură se construiește în fiecare experiență, în fiecare conversație și în fiecare alegere.

Programul este primul lucru pe care îl văd părinții.

Cultura este primul lucru pe care îl simt copiii.