Nu am inventat această structură. Am observat-o. Era deja acolo.

Gradat, încep să descopere că pot participa activ la construirea propriului drum. Că au un cuvânt de spus. Că alegerile lor contează.

Observarea găsește punctele. Înțelegerea trasează legătura dintre ele.

Încet, atenția educatorului devine atenția copilului. Observarea nu schimbă doar ceea ce vede copilul. Îl schimbă pe copil.

Prima cărămidă poate fi pusă în prima experiență pe care o vei însoți mâine.

Încet, vocea educatorului se transformă în liniște. Iar din această liniște începe să se audă vocea interioară a copilului.

Niciunul dintre aceste lucruri nu încape într-un ghiozdan. Și totuși, ele sunt cele care îi însoțesc cel mai mult timp.

...ele încep când schimbăm întrebările. Pentru că întrebările schimbă atenția. Atenția schimbă experiența. Iar experiențele repetate modelează omul.

Programul este primul lucru pe care îl văd părinții. Cultura este primul lucru pe care îl simt copiii.